Într-un lung articol publicat în Arena Construcțiilor, Domnul arhitect Șerban Țigănaș trece foarte vag prin câteva dintre problemele pe care CATUC le creează. Trebuie spus că aceat domn este direct responsabil de forma pe care acest proiect de lege a luat-o. Ordinul Arhitecților din România, în asociere cu Delloite și o firmă de avocatură, au câștigat licitația organizată de MDLPA pentru scrierea acestuia, pornind de la un set de așa numite teze. Tezele erau, nici mai mult nici mai puțin decât o înșiruire de titluri. Dl. Țigănaș este desemnat de OAR ca Project Manager al asocierii, împreună cu Doamna arhitect Michaela Gafar, expert cheie. Domnul Țigănaș este fost președinte al Ordinului, Secretar General al Uniunii Internaționale a Arhitecților, iar Doamna Gafar, fost vicepreședinte OAR.
Doamna Gafar a mai încercat, în urmă cu trei ani, sustinerea certificării firmelor de proiectare și construcții. Atunci, inițiativa pornise de la un grup de firme din construcții care reușise încheierea unui protocol cu Guvernul Dăncilă. Doamna Gafar știa argumentele susținute de un grup de arhitecți, materializate printr-o petiție care strânsese peste 1500 de semnături.
Contraargumentele erau aceleași ca acum, anume că măsura este anticoncurențială și neconstituțională și va avea efecte economice nefaste.
Revenind la articolul Domnului Țigănaș, trebuie spus că acesta pare o tentativă de a se scuza. Dar nu pornește de la recunoașterea vreunei vinovății. Fostul președinte face un fel de filozofie, argumentând că s-ar putea și așa, dar și altfel. Încearcă o explicație pornind de la faptul că profesia de arhitect este reglementată, dar liberală, cea de inginer, invers. Amintește Europa, lasând să se înțeleagă că de acolo ni se trage. Are, totuși, decența de a nu afirma așa ceva.
Orice încercare de a introduce Uniunea Europeană în justificarea acestui cod este o minciună sfruntată. La baza UE stă un principiu simplu. Uniunea este constituită în jurul a patru principii fundamentale: libera circulație a persoanelor, a mărfurilor, a serviciilor și a capitalului. UE este constituită pe ideea modernă a faptului că avuția națiunilor – prosperitatea – crește în cazul unui comerț neîngrădit. Schimburile economice libere sunt reciproc avantajoase. Doar într-o societate opresivă câștigul unuia este pierderea altuia.
Corupția, barierele comerciale, reglementarile protectioniste, lipsa libertății de mișcare, precaritatea dreptului de proprietate, injustiția șamd sunt de natură să limiteze sau chiar să anuleze efectele benefice ale celor patru libertăți.
Uniunea Europeană acceptă cu greu orice intervenție care afectează aceste principii. Directiva privind achizițiile publice este foarte atentă să indice statelor membre asigurarea concurenței libere, indicând metodele prin care firmelor mici și mijlocii să li se asigure accesul la lucrările publice mari, ori de câte ori este posibil. Statele sunt obligate să împartă contractele mari în mai multe mai mici. Excepțiile sunt legate de apărare, unde, evident, sunt în joc și alte interese.
Aceeași Directivă, în traducerea în limba română, abundă de folosirea cuvântului certificare. Dar, într-o anexă, există o listă a organismelor de certificare din statele membre. În cazul României este vorba despre Registrul Comerțului.
Nu, nu Europa ne cere să certificăm firmele de proiectare și construcții! Aceasta este o răstălmăcire răuvoitoare.
O preocupare constantă a Uniunii este și controlul monopolurilor și a oligopolurilor. Acestea afectează mecanismele economice de formare a prețurilor, ducând la creșterea lor până la maximizarea profitului. De aceea Uniunea și statele membre verifică foarte atent fuziunile și achizițiile companiilor concurente, precum și pericolul formării concentrărilor economice. Legislația care favorizează întreprinderile mici și mijlocii are exact rolul de a impune concurență chiar și în sectoarele unde, teoretic, concurența este limitată de cauze naturale.
Dealtfel, Domnul Țigănaș, ca Secretar general al UIA și ca fost președinte OAR știe foarte bine. Uniunea nu privește cu ochi buni nici puzderia de profesii reglementate. Aceste sunt o piedică pusă liberei circulații a persoanelor și serviciilor. Scopul Directivei care se referă la acestea nu este consființirea lor, ci stabilirea unor standarde europene și a obligațiilor organizațiilor naționale de a recuniaște membrii celorlalte state. Ideea este ca un arhitect român să poată avea acces pe piața franceză, fără ingrădiri privind accesul la piața muncii și a serviciilor. Și viceversa.
Revenind la articolul Domnului Țigănaș, trebuie stabilite câteva principii:
- Nu este adevărat că sunt mai multe opțiuni. Opțiunile anticoncurențiale nu sunt opțiuni, sunt derapaje.
- Certificarea inginerilor este o îngrădire directă a unor drepturi dobândite odată cu titlul de inginer. Limitarea lor este neconstituțonală.
- Certificarea firmelor pe clase reprezintă o barieră pusă liberului acces pe piață. Este nu doar o limitare a intŕării, este o evacuare. De asemenea, contravine Directivei privind achizițiile publice. Poate duce la infringement.
- Certificarea firmelor pe clase corelate cu clase ale construcțiilor reprezintă o împărțire a pieței, sancționată de legislația privind concurența.
- Constituția stipulează că economia României este o economie de piață, bazată pe libera inițiativă și concurență.
- Efectele economice ale certificării vor fi dezastruoase: se va construi mai puțin și mai scump. Vom fi toți mai săraci.
Codul Construcțiilor de al cărui proiect s-a îngrijit Domnul Țigănaș ca Project Manager are foarte multe hibe care vor acutiza problemele din sistemul de avizare, autorizării și al controlului calității în construcții, teoretic reparabile. Cele privind îngrădirea liberei concurențe sunt, pur si simplu, de neacceptat.
Ce mi se pare trist este că cei doi arhitecți au legitimat această tentativă de subminare a economiei pe de o parte, a profesiilor de arhitect și inginer constructor pe de altă parte. Nu știu dacă este vorba de nepăsare, incompetență, sau rea intenție. Domnul Țigănaș pare să încerce o scuză în acest articol. Doamna Gafar a dat vina pe „Minister”, cineva de acolo ar fi impus așa ceva. Totuși, cei doi, sunt numiți în colectivul de elaborare de către Colegiul Director al Ordinului Arhitecților, cu votul Consiliului Național al OAR. De ce nu au apelat la Ordin, dacă cei din Minister au impus aceste infame prevederi? De ce nu s-au retras?
Am crezut întodeauna că profesia noastra este un soi de club aristocratic, de doamne și gentlemeni. Definiția unui gentleman nu se referă atât la maniere, cât la datoria de a nu face rău, mai ales colegilor. Un gentleman este drept și este condus de spiritul sportiv. Un gentleman este un susținător al liberei concurențe prin definiție.
Ordinul Arhitecților are un cod deontologic. Ne cere să onoare și demnitate, în viața profesională și în cea privată, nu-i așa, Șerban?