De ce este ineficient Ordinul Arhitecților

Destul de mulți colegi, cu precădere din conducerea Ordinului Arhitecților, sunt nemulțumiți că adesea critic Ordinul și mă opun măsurilor propuse.

Ce-i drept, cel mai adesea, oamenii nu reacționează bine la critici. Un coleg mi-a reproșat acum mulți ani că o întreagă echipă muncise la un proiect pentru o Metodologie de stagiu și eu ar fi trebuit să mă gândesc la asta înainte de a fi atât de dur. Adevărul este că acel proiect a fost atât de prost, încât a fost abandonat.

Dar nu despre asta vorbim. Critica evidențiază acele aspecte ale activității care ori nu funcționează bine, ori funcționează defectuos. Or când ceva nu merge bine, nu ar trebui să știm? Iar când știm că ceva nu merge bine, nu este un indiciu că ar trebui făcute niște schimbări?

Când am studiat urbanismul, acum foarte mulți ani, mi-a atras atenția un studiu care face parte din orice proiect de urbanism: Analiza disfuncționalităților. Studiul unei situații particulare ori a unui caz generalizat este normal să înceapă cu o enumerare și o ierarhizare a disfuncționalităților.

Știind ce nu funcționează bine, știi ce obiective îți poți propune pentru a ameliora situația. Orice demers ai alege, este clar unde trebuie să ajungi. Nu?

În urmă cu mai mulți ani, conducerea OAR a comandat un studiu cunoscutei firme KPMG. Consultanții au evidențiat o mulțime de disfuncționalități. Hai să analizăm una:

Suprapunerea atribuțiilor între OAR și filiale. Cele din urmă sunt copii la scară mai mică ale Ordinului. De exemplu, atât OAR Național, cât și filialele, au vicepreședinți pe legislație.

Astfel, organizația are 23 de vicepreședinți pe legislație. Dar când Ministerul Lucrărilor Publice anunță un nou normativ (să zicem noul P118), cele 23 de persoane sunt total inutile în a analiza și amenda proiectul de normativ. De ce? Pentru că, pur și simplu, cei 23 nu sunt nici verificatori de proiecte la foc, nici experți tehnici.

Este evident că structura Ordinului nu este foarte eficientă. Dar, la acea vreme, conducerea a propus ”Transformarea OAR”. Acest proiect (picat la vot în Conferința Națională Extraordinară din 2017) propunea crearea unei suprastructuri, în subordinea OAR Național, prin crearea a opt „centre teritoriale de competențe”. Rezolva asta problema inițială? Nicidecum, pentru că ar fi întins și mai mult de resursele existente.

Dar vicepreședinții din teritoriu ar putea avea atribuții mai pragmatice. Cum ar fi ca, în fiecare filială, să existe vicepreședinți care să se ocupe cu autorizarea construcțiilor sau cu regulamentele de urbanism? Poate că o filială mai mare, cum este cea din Brașov-Harghita-Covasna ar putea avea de responsabili pentru fiecare județ. Tot la nivel local, ar putea exista responsabili (vicepreședinți) pentru patrimoniu.

Aceste specializări la nivel de filiale ar fi utile și prin împărtășirea experienței de la o filială la alta. Închipuiți-vă ce impact ar avea un schimb de experiență între 22 de vicepreședinți responsabili cu patrimoniul din întreaga țară! Sau privind avizarea și autorizarea! Probabil că, în mai puțin de un mandat, am reuși să avem o practică unitară privind autorizațiile de construire.

Astfel de grupuri pe domenii strategice (autorizații, regulamente, patrimoniu) ar lucra excelent cu un vicepreședinte pe legislație de la național, pe profesie, tot de la național, sau comunicare. Responsabilii cu regulametele ar putea conlucra cu arhitecții din CTATU-rile din filialele proprii. Cei cu autorizații, împreună cu arhitecții șefi. Poate că în filiale care includ centre universitare ar putea exista responsabili cu educația.

Filialele cheltuie resurse și energie pentru a înregistra proiectele de arhitecură. Dar înregistrarea are loc în sistemul gestionat de Național. Bref, OAR Național nu are resurse suficiente, primind 30% din cotizații. Firesc ar fi ca filialele să trăiască din cotizații, iar Naționalul din taxele de dovezi. De ce? Naționalul ar fi interesat ca arhitecții să înregistreze cât mai multe proiecte. În schimb, pentru a primi cotizațiile, filialele ar avea tot interesul să rezolve problemele locale pe care arhitecții le întâmpină. Sau să fie invers?

O reformă a Ordinului ar trebui să plece de la aceste considerente. Ce merge prost în proiectare? Ce merge prost în organizație?

Eu mă plâng cel mai des de sistemul de avizare și autorizare. Adevărul este că Ordinul nu mă prea poate ajuta pentru că, pur și simplu, îi lipsesc structurile pentru a monitoriza măcar situația, să nu mai vorbim de a rezolva ceva.

Acum ni se propune un ROF cadru al filialelor (Regulament de Organizare și Funcționare). Dar acest regulament nu abordează această suprapunere de atribuții între filiale și Național. Grupul de lucru care l-a scris nu a avut niciun obiectiv major. Practic reia aceeași structură ineficientă și reformulează articolele de parcă în virgule s-ar ascunde ineficiența. Conducerile filialelor se plâng de o tendință de centralizare. Probabil că cei de la Național sunt frustrați de lipsa de autoritate în fața filialelor mici sau mari. Dar problema este că ele fac cam același lucru în loc să fie complementare în atribuții. Rezultatul este că, împreună, nu fac mai nimic.

Disfuncționalitățile nu se opresc aici.

În Ordin, stânga nu prea știe ce face dreapta. Reprezentanții în consiliile teritoriale și cei din consiliile naționale sunt, adesea, persoane diferite.

Membrii Consiliului Național sunt aleși de delegații din întreaga țară, în Conferința Națională. Dar firesc ar fi ca ei să fie aleși în comunitățile lor, de către colegii care îi cunosc cel mai bine. Poate că cei din consiliile teritoriale ar trebui să fie și în Consiliul Național. Ar avea, astfel, o viziune mai cuprinzătoare. Știu, este doar o speculație, dar….

Participarea și reprezentativitatea. La conferințe participă arareori mai mult de 10% din arhitecții din filiale. La București, ultima oară, am fost ceva mai mult de 200, în condițiile în care are fi trebuie să fim măcar 1400 (50% din numărul celor cu cotizații plătite). Dar nimeni nu a încercat să introducă un sistem de vot online, astfel încât arhitecții să poată decide și de acasă, din birou, sau din vacanță ceea ce este important pentru ei. Însă același ROF nou propune micșorarea reprezentării de la 1 delegat la Conferința Națională la 10 arhitecți, la 1 la 20. Conferințele online nu doar că ar mări participarea și reprezentativitatea conducerilor alese, dar ar costa mai puțin.

Ordinul continuă să fie ineficient și în ceea ce privește atribuțiile sale legale, dar și în ceea ce privește sistemul organizațional.